15 ianuarie 2012: 162 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu!

Mihai Eminescu

http://www.youtube.com/watch?v=oI2gRJZGdNc

1. Primii ani

1850.01.15   Se naște, la Botoșani, Mihail, al șaptelea copil al căminarului Gheorghe Eminovici (1812-1884) și al Ralucăi, născută Iurașcu (1816-1876).

1858   Mihail Eminovici se înscrie în clasa a III-a primară la Național Hauptschule, în Cernăuți, după ce făcuse primele clase acasă, în satul Ipotești.

1859 – 1860:   Termină clasa a IV-a primară, clasificat al 5-lea dintre 82 de elevi.

2. Anii de formare

1860   Toamna se înscrie în clasa I la K. K. Ober Gymnasium, din Cernăuți.

1861 – 1862   Urmează clasa a II-a de gimnaziu, pe care o repetă în 1862-1863, întrerupând-o în aprilie 1863, când se întoarce la Ipotești.

1864   I se refuza o cerere de bursă la gimnaziul din Cernăuți, la 21 martie.

1865.03.15   Demisionează din postul de copist pe care-l ocupa la Comitetul permanent al județului Botoșani. Însoțește trupa teatrală Fanny Tardini-Vladicescu – toamna revenind la Cernăuți și instalându-se în casa lui Aron Pumnul, ca bibliotecar.

3. Debutul

1866.01.12   Debutează cu poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” într-o broșură votitivă „Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziaști”. La 25 februarie publică în „Familia” din Pesta, cu numele schimbat de Iosif Vulcan în Mihai Eminescu , poezia „De-aș avea”. Pe vară se află, ca privatist, la Blaj.

4. Sufleur si copist

1867   Îl află actor și sufleor în trupa lui Iorgu Caragiale, din București.

1868   Din mai până în toamnă, colindă cu trupa lui Matei Pascaly prin Transilvania și prin Banat. Începe să lucreze la romanul Geniu pustiu. Din toamnă devine sufleor la Teatru Național.

1869   Duminică, 16 martie, asistă cu Ioniță Badescu și cu V. Dumitrescu-Păun la reprezentarea piesei „Dama cu camelii” de Al. Dumas-fiul. La 1 aprilie intră în Societatea Folcroristică „Orientul”, a lui Gr. H. Grandea. Colindă cu trupa lui Mihai Pascaly Moldova și Bucovina. Reținut de tatăl său la Botoșani, este trimis toamna la Universitatea din Viena unde se înscrie ca student la filosofie, devenind și membru al Societății Studențești „România”. La București îl cunoscuse pe I. L. Caragiale și tot aici îl cunoaște pe Ioan Slavici.

5. Student la Viena si Berlin

1870   Are loc debutul publicistic la „Albina” și la „Federatiunea” de Pesta. La 15 aprilie publică prima poezie, „Venere și Madonă”, în Revista„ Convorbiri literare”. În noiembrie îi apare, în aceeași revistă, basmul „Făt-Fromos din lacrimă” . Ia parte la lucrările pentru Serbarea de la Putna, iar după aceea merge la Ipotești.

1871   Urmează în continuare la Viena, ca student auditor, cursuri de filosofie, drept, economie politică și de filologie romanică. În august e la Ipotești, apoi la Cernăuți și la Putna, la serbări, cu Slavici, Th. Stefaneli, Pamfil Dan și cu alții. Ascultă cuvântarea lui A. D. Xenopol despre răpirea Bucovinei.

1872   Continuă studiile la Viena.

 La 1 septembrie citește la Junimea, în Iași, nuvela„ Sărmanul Dionis”, care se publică în„ Convorbiri literare”. În noiembrie e la Berlin, iar în decembrie se înscrie la Universitate ca student regulat, ceea ce înseamnă că, între timp, obținuse un cetificat de absolvență a studiilor liceale. Are profesori vestiți: Duhring, Zeller, Helmholtz, Du Bois-Raymond, Lepsius,Droysen, Althaus, Bonitz.

1873   Urmează în continuare cursuri de filosofie, istorie și de economie politică la Universitatea din Berlin.

1874   Secretar al reprezentantului diplomatic N. Krețulescu, cu treizeci de taleri pe lună, e și student. Studiază filosofia lui Kant din care începe să traducă. Voia să obțină o licență, Titu Maiorescu propunându-i un doctorat în străinătate. Medita la un roman „Aur, mărire și amor”, în care vroia să integreze fragmente mai vechi sau la care lucra. Netrecându-și niciun examen, vine toamna la Iași și la 1 septembrie Maiorescu îl numeste director al Bibliotecii Centrale Universitare. Prin intermediul lui Miron Pompiliu, secretarul Universității, cunoaște pe Veronica Micle, soția lui Ștefan Micle, rectorul Universității.

6. Reîntoarcerea în țară

1875   Suplinește pe A. D. Xenopol și pe Samson Bodnărescu la Institutul Academic. Destituit la 1 iulie din postul de bibliotecar, în urma unor intrigi, e numit revizor școlar pe județele Iași și Vaslui. Cunoscând acum pe Ion Creanga, scriu amândoi câte un basm cu erou central asemănător, al lui Eminescu numit „Calin (extras din cal)”, al lui Creangă „Făt-frumos fiul iepei”. Amândouă în proză, basmele rămân nepublicate.

1876   La începutul verii, guvernul liberal destituie pe Eminescu din postul de revizor școlar. Este primit redactor al părții neoficiale și corector al „Curierului de Iași”, unde publică nuvela „La aniversară” și „Cezara”. Vrea să convingă pe Veronica Micle, mamă a două fete, să fugă cu el în lume. Veronica pleaca în vacanță, și Eminescu, întors la 15 august 1876 de la înmormântarea mamei sale, o acuză de ușurătate. Scrie elegia „Pierdută pentru mine zambind prin lume treci”.

1877   Silit să scrie lucrări în care nu credea, la începutul toamnei demisionează de la „Curierul de Iași”. La 27 octombrie este numit redactor al Ziarului „Timpul”, din București și, lăsând o scrisoare violentă Veronicăi, părăsește Iașiul.

1878   Intensă activitate jurnalistică la„ Timpul”. Vara este invitat la moșia lui Nicu Mandrea, din Florești-Dolj. În noiembrie participă la a XVI-a aniversare a Junimii, la Iași cu Maiorescu și cu Caragiale. Revede pe Veronica. Aceasta-i face o dovadă de netăgăduit a dragostei sale. Publică în„ Convorbiri literare”, după pauza din 1877,„ Povestea codrului”,„ Povestea teiului” (variantă a traducerii din Em. Geibel„ Făt Frumos din tei”, dupa Romanze vom Elfenbrunen),„ Singuratate”, „Departe sunt de tine”. Scrie acum „Moartea lui Ioan Vestimie”, ultimul episod din romanul „Aur, mărire și amor”.

1879:    6 august, îi scrie Veronicăi, mângâind-o pentru moartea soțului. Publică în Convorbiri literare : „Atât de fragedă”, scrisă pentru Veronica, dar pe care o comunică și Mitei Kremnitz, cumnata lui Maiorescu,„ Sonete”,„ Freamăt de codru”,„ Revedere”, „Despărțire”. Veronica îl vizitează la București.

1880   Devine redactor-șef al Ziarului„ Timpul”. Trădat de Veronica cu Caragiale, se împacă după o scurtă ceartă.

1881   Publică, între 1 februarie și 1 septembrie, cele patru Scrisori în Convorbiri, reținând pe a cincea,„ Dalila”.

1882   Sfârșește ultima formă a marelui poem „Luceafărul”, inceput in 1880. „Nu voi iubi niciodată o altă femeie”, scrie Veronicăi la 28 februarie. Veronica îl viziteaza in mai.Este absorbit de munca la ziar.

7. Boala

1883   În aprilie, Almanahul „Romania jună” , din Viena îi tipărește „Luceafarul”. În „Familia”, apar poeziile oferite de Eminescu însuși lui Iosif Vulcan : „S-a dus amorul…”,„ Când amintirile.. .”,„Adio”, „Ce e amorul ?”, „Pe lângă plopii fără soț…” , „Și dacă.”. În iunie participă la serbările dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare, la Iași și citește, la Junimea „Doina”. La Bucuresti , în vremea căldurilor insuportabile ale verii, are primul șoc nervos. Între 28 iunie și 15 august este internat în sanatoriul doctorului Șuțu. La 20 octombrie, Chibici Râvneanu îl conduce la sanatoriul Ober-Dobling, de lângă Viena. Spre sfârșitul anului, Maiorescu publică, la Socec, prima editie de poezii a lui Eminescu.

1884   Este vizitat de Maiorescu la Ober-Dobling. Temporar însănătoșit, revine în țară însoțit de Chibici prin Italia (Veneția, Florența).

1885   Petrece vara la Liman, lângă Odesa. Toamna i se încredințează postul de sub-bibliotecar la Biblioteca Universității din Iași. Apare a doua ediție a volumului de„ Poezii”.

1886   Merge la București. Vara, la băile Repedea, lângă Iași. În noiembrie este din nou internat, la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.

1887   Părăește ospiciul și se duce la Botoșani, la sora sa Harieta. Orașul îi acordă, prin vot, un ajutor de 120 lei lunar. Pleacă la băile din Halle. Parlamentul îi votează o pensie de 250 lei lunar.

1888   Veronica Micle îl vizitează la Botoșani, și-l ia cu ea la București. Primește direcția revistei unor tineri ” Fântâna Blanduziei”. La Socec apare a treia ediție a volumului de Poezii.

1889   Recăzut în noaptea minții în februarie, e internat din nou în sanatoriul doctorului Șuțu, din strada Plantelor. Moare la 15 iunie, ora 3 dimineața, în urma unei sincope, și este înmormântat sâmbătă, 17 iunie la cimitirul Belu.

Sursa: http://www.mihaieminescu.eu/

***PS: Dragii mei gimnaziști, ziua de 16 ianuarie 2012, sunteți de acord, este: Ziua Eminescu!!! Nu ați uitat?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s